Lasă-mă, ține-mă

Avea un semn de "lasă-mă" pe față
Iar eu, pe gât, un semn de "ține-mă"
Atâtea mi-au intrat în viață
Și doar ea în inimă

Sunt eu de vină c-am primit-o
Și nu am cum să o acuz
Că mi-a tot frânt-o, mi-a sucit-o
Mi-a-mplut-o până la refuz

Cum e plină de "lasă-mă", o sticlă de absint
Cum e plin de "ține-mă" un semn de pe gât
Și iarăși mă prind, pe gândul că mint
Căci ea mi-a umplut-o mai mult de atât

Aproape cât noaptea, plină de singurătate
Sau cât pe cer răsare, cu plinu' luna
Doar că și luna, mai e pe jumătate
Dar inima-mi de dânsa, e plină-ntodeauna

Nici nu mă lasă, nici nu mă ține
Și voce ei fină, peste tot o ascult
De-ar fi avut și gusturi mai fine
S-ar fi întors, la mine, demult.

Alex Macovei