Un parfum pe care-l știai
Mai sunt atâtea lucruri frumoase
Străine mie și ție la fel
Eu - primăvara a tine miroase
Tu știi parfumul meu rar de fidel
Prin brațe obscente, care te poartă
Ceva nefiresc sunt mâinile-mi fine
Te-așezi pe o bancă, în parcul de artă
Acolo, timidă, m-aștepți tu pe mine
Ți-am dăruit momente ciudate
Tu liniștea toată mi-ai tulburat
Cu armele tale de farmec blindate
Și brațele-obscente iar te-au luat
Mai sunt atâtea lucruri frumoase?
OK! Pentru mine sunt și acum
Iar amintirile mele tăioase
Te fac să mai cauți vechiul parfum
Din lipsă, revii în parcul de artă
Dar e mai pustiu decât anul trecut
Auzi doar bătăi din inima-ți spartă
Și șoapte din lacul răcit și tăcut
Și iar te așezi pe banca cea veche
Cuprinsă de sacrul si dulcele gând
Să stai să mă ai, iarăși, pereche
Să stai să mă ai, iarăși, oricând
Iar de odată, pași după tine
Tot mai aproape și deși auzeai
Simți pe ochii tăi mâinile-mi fine
Și un parfum pe care-l știai
.Pato.
.Pato.



Comentarii
Trimiteți un comentariu