Nimfă

Tu mie - nimfă, eu ție ce-ți?
Așa ocult, dar totuși clară
Ori te-am iubit și-n alte vieți?
Sau te-ntâlnesc întâia oară?

Nu ai lăcăți, nu ai nici chei
Tu vii și pleci pe căi conexe
Mai stai o clipă, dacă vrei
Să te sublim iar din reflexe

De, totuși, stai bucăți mă spinteci
De pleci, nu știu să te consimt
Şi numai tu știi să mă vindeci
Cand nu mai înțeleg ce simt

Privirea ta de dor blindată
Mă răscolește mai mereu
Tu îmi ești nimfă, deocamdată
Iar mai târziu, nu știu nici eu.