Cafea cu gust de tine

Prind frunzele rugină într-un pământ hain
Eu și după tine, iarăși mă suspin
Spre bolți ridic privirea, te văd, dragă stea
Si cerul are capăt , d-apoi dragostea?

Iar noaptea cea mioapă se-așterne să mă culce
Când glasul tău răsună, suicidar de dulce
Aș adormi, iar ochi-ți, uitării să îi dau
Dar cum să uit, iubito, priviri ce mă ghidau?

În noaptea negurată, te văd pe tine, iară
Incertă și ursuză, în fumuri de țigară
Iar eu inexplicabil, atâta să prefer
Pe tine, dulce fată, ca-n versul lui Prevert

Și după geamul tău același hău revine
Iar eu îmi sorb subita, cafea cu gust de tine
Și-aș fi plecat demult, aș fi închis și ușa
Dar dragostea de tine îmi vine ca mănușa

                                                          A.Macovei