Siclet De Ploi Senine

Peste bolta infinită
Ca un înger te ivise
Și cobori neprihănită
Într-a mele triste vise

Și cu buzele-ți cărunte
Ca prin ceață mă saluți
Aplecându-ți, dulce, fruntea
Pe sprâncene mă săruți

De atunci, prin lumi străine
Chipul tău îl tot cerșesc
Tot purtându-mă-n suspine
Nicidecum să îl găsesc

Tot ce fac și voi face
Cât prin doruri m-ai flanat
Ești trecutul fără pace
Ce îl simt, subcutanat

Iarăși muzele mă seacă
Cu iluzii despre tine
După care mă îneacă
În siclet de ploi senine.


                              #PATO