Spuneai c-o să te uit, în care viață?

Spuneai c-o să te uit, în care viață?
În care univers nu-mi voi mai aminti?
Parfumul tău și ochii verzi, a buzelor dulceață
Mă sfărâmă și-acuma, in cioburi mii și mii

Şi iarăși îmi e dor de tine, odată și-nc-odată
De la prăpăstii sumbre, spre ceruri și-napoi
Şi mă întreb, cum ai crezut vreodată
Că o să uit de tine? Că o să uit de noi?

Ar fi de parcă lumea, s-ar pierde în uitare
Ca mai apoi deșertul sa se aștearnă peste noi
N-aș mai avea nici stele, să mai aprind o zare
N-ar fi nici soare, numai neguri lungi și triste ploi

Ce e frumos, am învățat prin tine!
Prin tine am crescut și-am învățat să zbor
Mă dezbrăcai de griji, în nopți haine
Furând din stele luciu, să pot pluti prin nori

Şi ți-am furat surâsul și ți-am furat privirea
Să pot păstra cu mine, în timp, ca pe-un cadou
Al serilor de ieri, când am gustat trăirea
Când inventam motive, să ne vedem din nou

Spuneai c-o să te uit, în care viață?
În care univers nu-mi voi mai aminti?
Parfumul tău și ochii verzi, a buzelor dulceață
Mă sfărâmă și-acuma, in cioburi mii și mii.