Doruri pe ghilotină
Te tot inspir bolnăvicios
Pun dorul meu pe ghilotină
Ești un nărav prea vicios
Şi m-aș fi dezvățat de tine
Să nu te mai consum nociv
Sau poate-n doze mai puține
Sau poate numai cu motiv
Dar, vai, îmi tot creez motive
Să te consum în doze mari
Prin consecințe negative
Şi tot mai potrivită-mi pari
De-ntorc privirea, tu mă strigi!
Nu sunt pion, nici tu regină
Din rolul tău, te rog s-abdici
Şi doruri pun pe ghilotină
Eu - cavaler, tu - zgripțuroaică
Răstorni cetăți, orașe arzi!
Iți iai și chipuri de leoaică
Dar tot tu la picioare-mi cazi
Doar cu oftat și cu suspine
Când pierzi, alegi de-a te ivi
Ce straniu fel de nicotină
Ce straniu fel de-a mă iubi
Frumos! Mi-a plăcut.
RăspundețiȘtergere